Fie ca vorbim despre “Facebook”, “Twitter”, “Hi5”, “Noi 2”, “Netlog”, sau alte site-uri de profil, noua generatie (si nu numai) pare de-a dreptul “dependenta” de ‘socializare’, dar nu “Socializarea” care presupune comunicare verbala, intalniri, povestiri, colaborari, parteneriate in scopuri interactive, ci anume procesul caracterizat de “photo-sharing”, “comunicare virtuala pe chat”, “skype”, “like-uri la fotografii”, si multe, multe “comment-uri” si “private messages”.Practic a devenit primordiala existenta online; mai mult decat atat, o viata sociala activa te face cu mult mai popular. Fotografiile frumoase se transfoma in adevarate pictoriale, sau sedinte foto elaborate din ce in ce mai numeroase si mai complicate….iar “A fi sau a nu fi-shakespearian”, se transforma astazi in” A fi sau a nu fi pe Facebook”. Nu esti, nu ai cont, nu existi.
Nu poti respira, citi o carte, viziona un film , in confortul caminului propriu sau la Cinema, ca trebuie sa impartasesti asta cu toti prietenii , membrii ai aceleasi retele de socializare , chiar daca in fapt nici nu-I cunosti. Cuvantul “prieten” capata conotatii semnificative, pierzand din sensul de altadata.. Astfel, prieten inseamna membru al unei retele, cu afinitati concrete in a da “like”, a posta pe “wall” lucruri cat mai interesante, mai speciale si inedite. Sa nu mai spunem ca a merge la teatru, la opera numai reprezinta un scop in sine, lantul causal imbogatindu-se . Prin urmare “-Merg la Teatru, opera, opereta, sa postez noile activitati pe Facebook in rubrica’ momente speciale’ pentru ca prietenii mei sa vada ce viata activa am”-aviz amatorilor de presa “mondena’, care stiu la ce ma refer.. E adevarat ca astfel contabilizam mai bine activitatile din viata de zi cu zi, dar e gresit s-o facem in comparatie cu viata celorlalti, sau nu neaparat gresit, cat agasant. ’Eu de ce nu am fotografii mai frumoase, activitati mai interesante, o masina mai spectaculoasa, un job cu mai multe beneficii”. Nu e suficient ca traversam perioade in care stresul si sursele de stres sunt la tot pasul, ne mai antrenam si noi in crize existentiale care nu-si au rostul, si asta pentru un Profil Virtual, care nu ne defineste nici macar un sfert ca Oameni, ca entitati care evolueaza, invata, traiesc si se dezvolta intr-o comunitate reala, cu Oameni reali. Ne cramponam in situatii si conflicte virtuale, cand in definitiv, stam in fata calculatorului ore, zile, luni, pentru a personaliza un profil, nu pentru a ne anima propria viata.
Pana la urma orice situatie e “normal”, atunci cand se respecta anumite limite si atunci cand noi detinem echilibrul asupra ei. Si nu invers.
Si ne mai mira faptul ca apar filme S.F in care tehnologia conduce oamenii . Cum altfel, cand noi i-am acordat aceasta “libertate’, “personalizand-o”!
Cat despre situatia economica a intregului mapamond?..Nu mai este de interes personal, nici macar national. Daca o parte a mass-media se transorma in presa tabloid, cu barfe si scandaluri, unde sa mai incapa pe paginile de ziar stirile despre criza economica? Avem fotografii cu fete frumoase si goale, la propriu si la figurat, evenimente cu Miss si Mister, cantece si petreceri cu lautari..Mai are rost sa ne incarcam cu probleme “globale’, care sunt atat de extinse incat nici nu are rost sa ne mai batem capul? Si ne mai si suparam cand vine cate un “intelectual “ si ne spune ca- “Esti, ceea ce citesti”.
Articol: Anca Boghian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu