Ariniş

Prima ieşire cu cortul trebuie neapărat notată..Păi cum altfel?...Un cort garsonieră, care nu dorea să fie manevrat nicicum, decât în contextul unui grup destul de numeros, deşi urma a fi folosit de doar două persoane...O vreme capricioasă, cu temperaturi ciudat de scăzute noaptea....Cu foc de tabără şi muzică în surdină..acorduri de chitară şi piese vechi, cântate în cor....Splendid....Credeam că ieşirile în natură nu au decât beneficiul aerului curat şi relaxant, care îţi conferă oarecum o stare de euforie datorită ciudatului sentiment de libertate conferit...dar e mult mai mult...conştientizarea posibelelor pericole ce ar putea să apară, emoţia, sentimentul de apartenenţă la crearea întregului peisaj îţi redă oarecum încrederea în forţele proprii..Simţi că vrei s-o iei de la capăt indiferent ce înseamnă acest lucru...

Priveam focul înalt de doi metri şi simţeam cum, fără să vreau, subconştientul meu încearcă să se îndepaărteze de întâmplare în sine pentru a se autoanaliza....pentru a-şi descrie faptele şi pentru a înţelege semnificaţia lui....Era acolo..dar se sustrăgea conştient...din nevoia de a reveni....Am înţeles că senzaţia de libertate...nu e decât pasageră...nu putem fi liberi cu adevărat, atâta timp cât suntem mărginiţi de intelectul care doreşte să înţeleagă totul, să contemple, să raţioneze, să facă ceea ce este programat să facă...să interpreteze o realitate care se desfaşoară după reguli pe care nu le putem percepe..doar credem asta....Libertate....După ce citeşti Constutuţia. îţi dai seama cât de puţin înseamnă..că libertatea e de fapt un compromis...al tău cu tine însuţi...şi evident cu statul....menit să te protejeze şi să îţi confere certitudini şi siguranţă....ideal ..şi din păcate prea abstract atunci când urmăreşti doar interesul personal.....

Ajunge însă...contează că am sesizat lipsa mea de libertate....Uneori ajunge să fie suficient...!