...De la un timp visez acelasi lucru...departe de cerc, intr-un patrat inchis, ma aflu inconjurata de cifre si litere care nu contenesc sa dispara...Ma uit atent in jurul meu, cercetez terenul..dar nimic...alb si negru in rest...cifre scrise cursiv, litere times new roman, 12....dar textul, esenta..sunt indescifrabile...citesc..continuu dar nu reusesc sa trec dincolo e simpla lectura...Observ ca patratul meu la un moment dat se farama...parca s-ar autodistruge...nu-i mai convine ca e doar patrat si atat..se curbeaza..si pe rand..devine toate figurile geometrice posibile..se metamorfozeaza..si culmea..se cheama ca e fericit...si totusi simte ca-i lipseste ceva..introspectia...starea de neliniste...se intensifica ...si nu mai vrea nimic....de fapt cred ca uita ce vrea..si involuntar se transforma din nou...si visul meu se intrerupe brusc..
Nici macar nu stiu daca ultima transformare e in patrat..sau poate e altceva....
Si nu stiu de ce, cateodata, nu-mi mai sunt suficienta...si am impresia ca patratul meu..e gol de continut..gol pe zi ce trece...si nu vreau decat sa ma disip, dincolo de orice farama de materie din lumea asta...Si sa fiu DOAR EU...atomul suspendat in neant, netulburat de gravitatie, gratios si exuberant, analizandu-si existenta...
Cateodata, nu-mi doresc decat sa fiu eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu